2018 March

March 28, 2018
aparat-foto-Jilavu-1.jpg

Prin mindfulness suntem încurajaţi să încetinim și chiar să oprim uneori pentru a observa sau a savura ceea ce întâmpinăm în prezent. Folosind starea de prezenţă creăm pas cu pas amintiri ce ne încarcă pozitiv şi ne umple rezervorul de BINE.

Săptămâna trecută am urmărit un film despre generaţii, trecerea timpului, diferenţe şi asemănări. O scenă din film mi-a rămas în suflet: părintele în vârstă îl îndemna pe copilul adolescent să se bucure de ceea ce vede în prezent şi să savureze viaţa adresându-i întrebarea:

“Ai făcut o poză clipind din ochi la ceea ce vezi acum?”

Suntem înconjuraţi de tehnologie şi acum este ca niciodată mult mai aproape de noi. Fiecare telefon mobil are cel puţin o camera foto performantă care ne îndeamnă să facem click-click la tot ce ni se întâmplă. Este mai ușor ca oricând să documentem momentele speciale cu fotografii sau videoclipuri.

Câte dintre aceste momente le trăieşti cu adevărat în minte, în loc să vezi pur și simplu printr-un ecran?

Deși este minunat să capturezi aceste experienţe, astfel încât să le poţi arăta prietenilor din mediul on-line, uneori făcând click în loc să priveşti cu adevărat și să laşi momentul să se scufunde în mintea ta îl pierzi.

Decât să ne grăbim din moment în moment, încercând să vedem sau să facem cât mai mult posibil, putem începe să ne folosim simțurile ca un fel de aparat de fotografiat, capturarea momentului într-un mod mai profund.

Prin starea de prezenţă activată putem crea amintiri memorabile cu efecte benefice pentru noi. Dacă privim cu atenție, ascultăm, simțim, putem crea o memorie senzorială completă a momentului, astfel încât în ​​viitor, când ne uităm înapoi, vom avea mai mult decât un instantaneu pe telefonul nostru.

Nu vreau să mă înţelegi greşit. Nu spun să nu mai foloseşti camera telefonului mobil, nicidecum. Şi eu o folosesc în fiecare zi şi colaborez cu fotografi profesionişti atunci când este necesar. În schimb, te îndemn ca data viitoare când te întâlneşti cu familia sau eşti la o petrecere cu prietenii, sau când vezi ceva frumos sau interesant, fă o pauză și lasă prezentul să se scufunde mai întâi în mintea ta. Simte emoţiile pe care ţi le aduce momentul, fie că este vorba de fericire, de recunoștință, de iubire, de uimire sau de fascinație, lasă-l să pătrundă în întreaga ta ființă. După trăirea stării de prezenţă poţi oricând să păstrezi amintiri foto sau video.

Creează-ţi amintiri memorabile printr-un instantaneu mental înainte de unul pe aparatul foto. Observă cum schimbă calitatea amintirii atunci când priveşti înapoi în timp.

*foto credit: Cristina Jilavu de la Event Portrait

March 22, 2018
coperta-carte.jpg

Ploaia caldă de vară a oferit oraşului un parfum preţios cu miresme rare. Joy a reuşit să se piardă în ultimii stropi de ploaie de la geamul biroului său.

Astăzi a fost diferit.

S-a oprit din scris, şi-a ridicat ochii din calculator şi privirea i s-a pierdut în fiecare picătură de ploaie ce uda bulevardul. A stat nemişcată şi gândurile au început să curgă la fel ca ploaia.

În  ce direcţie mă îndrept? Oare atât să fie pentru mine? Atât? Îmi lipsesc atât de multe lucruri! Îmi doresc să merg la Paris şi să spun cu voce tare “je t’aime”, am o listă de diverse lucruri pe care vreau să le cumpar, părul nu-mi stă niciodată cum vreau şi să nu-mi aduc aminte de numărul de kilograme pe care cântarul mi le arată. Mama nu mă înţelege, Alice are tot timpul un raspuns pentru orice şi cred că niciun coleg nu mă place cu adevarat….uffff.

Joy şi-a inchis ochii încercând să alunge gândurile care răsăreau ca dintr-un şir organizat.

Ploaia s-a oprit.

Gândurile lui Joy au început să se rărească şi ca printr-o minune, cerul s-a luminat.

Când a deschis ochii, fix în faţa ei se întindea majestos, de la stânga la dreapta, un curcubeu. Joy putea să distingă toate culorile, atât era de clar, de magic, ca în poveştile pe care le citea când era mică.

Un zâmbet larg a apărut pe faţa ei. Speranţa i s-a cuibărit în gânduri.

Coincidenţă sau nu, exact în acelaşi timp, sub ochii ei, a trecut un autocar pe care era scris mesajul:

“Be grateful everyday”


March 20, 2018
lupta-sau-fugi.jpg

Pentru supraviețuirea noastră fizică este important să recunoaștem și să acționăm în mod corespunzător în situații periculoase.

În aceste situații, adesea nu avem timp să ne cântărim logic opțiunile și să descoperim cel mai bun mod de acțiune. Atunci când simţi pericolul, fie că este adevărat sau fals, corpul reacţionează printr-un proces automat, cunoscut ca “luptă-fugi-îngheaţă-leşină”. Reacţia corpului este de protecţie. Dacă funcţionează corect, te ajută să rămâi focusat, energic, alert. În anumite situaţii, stresul îţi salvează viaţa, te ajută să te mobilizezi pentru a răspunde provocărilor. După un anumit punct, stresul nu mai este de ajutor şi poate cauza probleme majore sănătăţii, productivităţii, relaţiilor şi calităţii vieţii tale.

Când se confruntă cu o amenințare la siguranţa ta, o parte a creierului numită amigdala (care procesează memoria, reacțiile decizionale și reacțiile emoționale) este declanșată și “deturnează” partea rațională și gânditoare a creierului. Cu alte cuvinte, amigdala sau “centrul fricii din creier” decide pentru noi dacă ar trebui să rămânem și să luptăm, să fugim și să ascundem sau să înghețăm complet. Amigdala se străduiește să spună diferența dintre pericolul real, periculos și pericolul perceput, adică deși este dureros nu este la fel de periculos.

Atunci, cum putem recunoaște când reacționăm disproporționat la o situație periculoasă faţă de una mai puţin periculoasă?

Cel mai bun mod de a începe este să observi reacțiile tale cele comandate de amigdală, “centrul fricii din creier”. Apoi, în timp, să dezvolţi o practică regulată de mindfulness pentru recunoașterea reacțiilor tale emoționale.

Cum se simte acest moment? Cum te simţi TU în acest moment?

Startul pentru practica mindfulness acesta este, de la intrebarea pe care ţi-o adresezi periodic: “Cum mă simt acum?” Acordă-ţi timp doar o clipă pentru a te verifica. Încearcă să-ţi adresezi întrebarea după ce se întâmplă ceva supărător, cum ar fi un argument, niște vesti proaste sau un proiect care o ia într-o direcţie neașteptată.

Cum te simţi TU în acest moment?

Te simti speriat (ca şi cum ai vrea să fugi), furios (ca şi cum vrei să lupţi) sau amorţit (ca şi cum ai vrea să faci mai mult dar nu faci)? Ritmul cardiac îţi creşte? Respiratia îţi este greoaie sau rapidă? Ai senzaţie de slăbire şi oboseală? Dacă da, este posibil să te confrunți cu lupta-zbor-sau-îngheț. Aceasta este o experiență universală. Doar încearcă să observi cum se manifestă interiorul tău. Fără a judeca.

Dacă pasul 1 este observarea reacţiilor din interior pasul 2 este înţelegerea lor.

Practica mindfulness repetitivă de observare şi înţelegere a reactiilor te face să devi mai puţin reactiv la amenințările percepute și mai capabil să te gândeşţi cum ţi-ar plăcea să răspunzi.

De exemplu, atunci când partenerul nostru face ceva care de obicei declanșează un răspuns la luptă sau zbor (adică face un comentariu pe care îl percepem ca fiind critic sau jenant, dar nu este înțeles ca atare), putem reacționa mai calm și nu într-un fel care conduce la o luptă inutilă.

O tehnică de mindfulness pe care o poţi aplica este focalizarea pe respirație. În timp ce îţi observi gândurile declanșate de amigdală mută atenţia pe respiraţie. De fiecare dată când observi că te blochezi, readuci atenția la respirație și continui să observi până trece. În mindfulness emoţiile nu sunt greşite sau rele dar dacă reacția nu este adecvată sau utilă situației, atunci este mai bine să o laşi să treacă.

Încearcă să te concentrezi asupra respiraţiei remarcând din nou locul unde se află mintea. Adu-o cu blândețe și amabilitate în punctul tău de focus.

Această tehnică este important pentru tine şi îţi poate aduce multiple beneficii. Poţi evita și alte situații negative sau distrugătoare care apar din cauza răspunsurilor tale de luptă sau de zbor şi te poate salva de efectele dăunătoare ale stresului prelungit în organism.


March 5, 2018
coperta-carte.jpg

Joy stă întinsă în patul său şi încearcă să-şi ia rămas bun de la ziua pe care a avut-o. Este trează de la 6 dimineaţa şi a reuşit pentru prima dată să se întindă acum, la 10 seara. Capul îi vâjâie, picioarele îi zvâcnesc, respiraţia îi este sacadată, deloc echilibrată.

Pfff, ce am făcut astăzi? Iar nu am reuşit să finalizez prezentarea pentru întâlnirea de joi.

Aaa, raportul lunar este pe jumătate completat. Nu am trimis e-mailul către HR şi nici nu vreau să-mi imaginez câte zeci de e-mailuri s-au strâns în inbox. Încerc să recuperez mâine, acum îmi este o foameeee!

În mintea lui Joy gândurile se învârt ca într-un carusel scăpat de sub control. A plecat de la birou de mai bine de 2 ore şi tot la rapoarte şi prezentări se gândeşte. Nu este prima seara în care se întâmplă acest lucru. Oricum s-a obişnuit: nu reuşesc să-mi finalizez toate task-urile din agendă, nu sunt organizată, poate că-mi lipseşte ceva sau nu sunt atât de bună, Mark are mai multă experienţă decât mine, e mai bun.

Caruselul se învârte şi în el apar voci multiple. Vocea mamei din copilărie se aude clar: eşti dezorganizată Joy, nu duci nimic la bun sfârşit. Abia reuşeşte să tragă aer în piept şi-l aude pe tata Tony: Joy mai trebuie să înveţi, nu eşti bună la matematică, Sophie a reuşit să termine lucrarea la timp şi a luat şi cea mai mare notă.

Voci peste voci şi stomacul ei este gol. Astăzi abia a reuşit să mănânce un baton cu cereale şi o jumatate de sandwich. Apa ca deobicei a fost uitată.

– Ufff, cât o să mai merg aşa? Până când? Joy îşi repetă cu voce stinsă şi lacrimi în ochi.

Se ridică din pat şi se îndreaptă spre bucătărie să pregătească cina. În drumul său ochii îi rămân pe biletul verde lipit pe birou de către prietena ei cea mai bună, Alice.

“Don’t stay in your head, move through your heart.”

 


March 3, 2018
28694078_10156446984293623_1794454846_o.jpg

Se întâmplă să împărţim stările noastre, acţiunile, rezultatele, relaţiile, lucrurile sau diverse obiecte în “perfect” şi “imperfect”.

“Imperfect, în comparație cu ce?”

Dacă luăm doar una dintre imperfecțiunile noastre și ne uităm la ea pentru o clipă, ce se întâmplă atunci când ne punem întrebarea: “Imperfect, în comparație cu ce?”  La ce standard ne raportam? Avem o ierarhie pe care am creat-o în trecut? Ne referim la noi ca la persoane ideale imaginare? Oricare ar fi răspunsul, este de preferat să cunoaştem standardele pe care ne așteptăm să le întâlnim și să le punem la îndoială validitatea.

Când ne aducem aminte de imperfecțiunile noastre, cum ne simțim?

În practica mindfulness ne concentrăm pe momentul ACUM şi acordăm atenţie stării de prezenţă şi modului în care ne simţim.

Când ne gândim la imperfecţiunile noastre poate simțim un sentiment de vinovăție, jenă, rușine, regret, depresie sau anxietate. Poate ne dorim să păstram imperfecțiunile ascunse fată de cei din jurul nostru. Probabil nu vrem ca toată lumea să știe despre dependențele și nereușitele noastre, ori de câte ori am acționat în mod stupid sau egoist, momentele în care am pierdut controlul, ne-am pierdut curajul sau ne-am pierdut mințile.

În unele cazuri imperfecţiunile noastre pot provoca răni celorlalți. Cum putem fi în regulă cu asta? Reacția la imperfecțiune cu judecată nu funcționează niciodată. Mindfulness sau “Arta de a trăi” implică acceptare, privind gândurile şi sentimentele noastre fără a le judeca. În Mindfulness nu există credinţa că este “corect” sau ”greşit” ceea ce simţim şi gândim în momentul prezent. Fiecare dintre noi avem imperfecţiunile noastre şi cunoaştem teama de a fi văzut ca fiind “insuficient de bun”.

Adevărata vindecare și schimbare rezultă din acceptare și compasiune. Fiind conştienţi de fiecare moment în parte putem cultiva ACCEPTAREA şi COMPASIUNEA faţă de noi şi cei din jurul nostru, cuprinzând astfel şi imperfecţiunile. Pentru a cultiva această nouă abordare față de imperfecțiune (în noi și în ceilalți), putem folosi tehnici mindfulness care ne vor reaminti să ne oprim înainte să judecăm.

Acceptarea faptului că sunteţi o persoană imperfectă, supusă greşelii şi muritoare va conduce către a fi mai fericit în propria piele.

Acceptarea şi bunătatea ne fac mai puternici, nu mai slabi. Ne dau puterea de a ne ierta mai ușor atunci când imperfecţiunile apar.

Suntem umani cu toate imperfecţiunile noastre. 

 


Ne gasiti si pe social media :