Stories

March 22, 2018
coperta-carte.jpg

Ploaia caldă de vară a oferit oraşului un parfum preţios cu miresme rare. Joy a reuşit să se piardă în ultimii stropi de ploaie de la geamul biroului său.

Astăzi a fost diferit.

S-a oprit din scris, şi-a ridicat ochii din calculator şi privirea i s-a pierdut în fiecare picătură de ploaie ce uda bulevardul. A stat nemişcată şi gândurile au început să curgă la fel ca ploaia.

În  ce direcţie mă îndrept? Oare atât să fie pentru mine? Atât? Îmi lipsesc atât de multe lucruri! Îmi doresc să merg la Paris şi să spun cu voce tare “je t’aime”, am o listă de diverse lucruri pe care vreau să le cumpar, părul nu-mi stă niciodată cum vreau şi să nu-mi aduc aminte de numărul de kilograme pe care cântarul mi le arată. Mama nu mă înţelege, Alice are tot timpul un raspuns pentru orice şi cred că niciun coleg nu mă place cu adevarat….uffff.

Joy şi-a inchis ochii încercând să alunge gândurile care răsăreau ca dintr-un şir organizat.

Ploaia s-a oprit.

Gândurile lui Joy au început să se rărească şi ca printr-o minune, cerul s-a luminat.

Când a deschis ochii, fix în faţa ei se întindea majestos, de la stânga la dreapta, un curcubeu. Joy putea să distingă toate culorile, atât era de clar, de magic, ca în poveştile pe care le citea când era mică.

Un zâmbet larg a apărut pe faţa ei. Speranţa i s-a cuibărit în gânduri.

Coincidenţă sau nu, exact în acelaşi timp, sub ochii ei, a trecut un autocar pe care era scris mesajul:

“Be grateful everyday”


March 5, 2018
coperta-carte.jpg

Joy stă întinsă în patul său şi încearcă să-şi ia rămas bun de la ziua pe care a avut-o. Este trează de la 6 dimineaţa şi a reuşit pentru prima dată să se întindă acum, la 10 seara. Capul îi vâjâie, picioarele îi zvâcnesc, respiraţia îi este sacadată, deloc echilibrată.

Pfff, ce am făcut astăzi? Iar nu am reuşit să finalizez prezentarea pentru întâlnirea de joi.

Aaa, raportul lunar este pe jumătate completat. Nu am trimis e-mailul către HR şi nici nu vreau să-mi imaginez câte zeci de e-mailuri s-au strâns în inbox. Încerc să recuperez mâine, acum îmi este o foameeee!

În mintea lui Joy gândurile se învârt ca într-un carusel scăpat de sub control. A plecat de la birou de mai bine de 2 ore şi tot la rapoarte şi prezentări se gândeşte. Nu este prima seara în care se întâmplă acest lucru. Oricum s-a obişnuit: nu reuşesc să-mi finalizez toate task-urile din agendă, nu sunt organizată, poate că-mi lipseşte ceva sau nu sunt atât de bună, Mark are mai multă experienţă decât mine, e mai bun.

Caruselul se învârte şi în el apar voci multiple. Vocea mamei din copilărie se aude clar: eşti dezorganizată Joy, nu duci nimic la bun sfârşit. Abia reuşeşte să tragă aer în piept şi-l aude pe tata Tony: Joy mai trebuie să înveţi, nu eşti bună la matematică, Sophie a reuşit să termine lucrarea la timp şi a luat şi cea mai mare notă.

Voci peste voci şi stomacul ei este gol. Astăzi abia a reuşit să mănânce un baton cu cereale şi o jumatate de sandwich. Apa ca deobicei a fost uitată.

– Ufff, cât o să mai merg aşa? Până când? Joy îşi repetă cu voce stinsă şi lacrimi în ochi.

Se ridică din pat şi se îndreaptă spre bucătărie să pregătească cina. În drumul său ochii îi rămân pe biletul verde lipit pe birou de către prietena ei cea mai bună, Alice.

“Don’t stay in your head, move through your heart.”

 


Ne gasiti si pe social media :