În fiecare lună vei găsi la secţiunea Blog de pe site un interviu “Cum îmi încep ziua” cu persoane care inspiră în jurul lor şi sunt sursă de motivaţie şi energie pentru mulţi dintre noi. Modul în care ne petrecem dimineaţa îşi pune amprenta pe întreaga zi.

Pe Irina Olteanu o regăseşti pe www.qbebe.ro unde este redactor senior sau ca speaker şi stage planner la Şcoala Părinţilor Responsabili sau la diverse evenimente care au nevoie de oameni implicaţi şi dedicaţi. Este mămică de viteaz, îi place baschetul şi este acea persoană care îţi devine prietena cea mai bună în câteva minute deoarece inspiră încredere, sinceritate şi pasiune.

DP: Cum erau dimineţile copilăriei tale?

O întrebare destul de dificilă, pentru că de obicei nu reușesc să îmi amintesc foarte multe lucruri din copilăria mea. Poate pentru că nu o resimt ca pe o perioadă veselă, ci mai degrabă însingurată. Ca activități, după micul-dejun copios asigurat de bunica mea, cred că de bază erau coloratul și cititul. Eram îndrăgostită iremediabil de lumea cărților. Însă diminețile mele au devenit mai vesele prin adolescență, când am descoperit baschetul. Iar aproape în fiecare weekend era petrecut pe terenul din curtea școlii. Tind să cred că vecinii care auzeau mingea mea încă de la ora 7 nu îmi împărtășeau veselia.

DP: Ai un ritual pe care-l faci în fiecare dimineaţă cu stricteţe?

După ce îi mulțumesc Celui de Sus că mi-a acordat încă o zi pe acest pământ, începe agitația. Nu sunt genul să lenevesc în pat. Încerc ca în fiecare dimineață după ce îmi execut scurta rutină de frumusețe (maxim 5 minute), să savurez o cană de ceai și una de cafea. Nu sunt dependentă de cafea, adică pot funcționa excelent și în lipsa ei, dar e plăcut să citești știri, mail-uri și să frunzărești social media cu ceva cald alături. De ce două căni? Pentru că sunt conștientă de faptul că nu acord suficientă atenție hidratării, așa că cel puțin dimineața mă asigur că organismul meu beneficiază de o oarecare cantitate de lichide.

Să nu uit! Întotdeauna îmi îmbrățișez și sărut pe frunte băiatul. Mi se pare normal ca fiecare zi să înceapă arătându-le celor dragi cât de mult înseamnă pentru tine.

DP: Cum arată o dimineaţă din viaţa Irinei Olteanu? La ce oră te trezeşti? Ce faci mai exact?

O să te sperii puțin când o să afli că trezirea nu are loc niciodată după ora 8:30. Nici în weekend-uri și nici în vacanțe. Atât eu, cât și băiatul meu Teo suntem firi matinale și foarte energice. Nu știu să îți zic dacă este pur și simplu o obișnuință sau așa avem setat ceasul biologic… Undeva între 7-7:30 mă dau jos din pat și îmi încep activitățile pe care le-am gândit cu o seară înainte. Mi-am format un obicei de a planifica înainte de a mă culca lucrurile de rezolvat a doua zi. Fie le notez în agendă (aceeași agendă pe care o folosesc și pentru liste de cumpărături, dar și pentru ședințe cu părinții sau idei de articole), fie le rețin mental în funcție de priorități. Iar, după cum am aflat de la un prieten înțelept, cel mai ridicat nivel de productivitate îl avem în cursul dimineții. Așa că ar fi tare păcat să îl las să se irosească…

DP: Dimineţile din vacanţă arată altfel decât celelalte?

Da, există cu siguranță o diferență în acest sens în vacanțe. Cea mai mare parte a activității mele se desfășoară acasă, dar tocmai din acest motiv lucrurile nu sunt atât de simple pe cât par. Pentru că în vacanță copilul are mult mai mult timp liber și nu îl poți uita în fața computerului sau al telefonului întreaga zi. Încerc să îmi finalizez cât mai repede sarcinile profesionale pentru a-i putea oferi și lui câteva ore de relaxare și timp de calitate împreună. Nu reușesc din păcate întotdeauna, iar zilele de luni și marți sunt cele mai aglomerate.

În ceea ce privește vacanța personală, nu știu dacă poate fi desemnată chiar vacanță pentru că întotdeauna sunt alături de băiatul meu. Iar din cele mai multe joburi pe care le am (nu voi menționa aici câte ca să nu pară că mă plâng), cel puțin pentru două nu am cum să îmi iau concediu. Nu este un lucru rău, pentru că nu îmi solicită extrem de mult timp și sunt recunoscătoare colaboratorilor mei pentru că datorită lor am de lucru. Iar în vremurile în care trăim…este efectiv o ușurare să știi că nu ai grija zilei de mâine. Ca să nu mai ocolesc mult răspunsul la întrebare, sunt cam la fel ca și restul. Poate 30 de minute în plus de somn.

DP: Ce cărţi ne recomanzi care te-au inspirat să faci schimbări pozitive în viaţa ta şi au avut impact şi asupra modului în care îţi începi ziua?

Nu știu dacă sunt în măsură să emit recomandări literare, mai ales că, din păcate, nici nu mai reușesc să citesc așa de mult pe cât îmi doresc. În plus, gusturile nu se discută. Lecturile pe care le parcurg sunt aproape întotdeauna online și de scurtă întindere, scurte povestiri, articole.

Apreciez foarte mult poveștile care au un sâmbure de adevăr, inspirate din viața reală, iar de multe ori reușesc să le găsesc chiar pe Linkedin, pe care îl frunzăresc în fiecare dimineață (cu excepția weekend-ului).

O carte excelentă despre care consider că va avea un impact major asupra oricărei persoane care o citește este scrisă de Victor Frankl, “Omul în căutarea sensului vieții”, și descrie experiența lui într-un lagăr de concentrare.

Atunci când treci prin niște încercări grele realizezi de fapt despre ce este vorba în viață. Iar din acel moment ți se schimbă total perspectiva. Depinde de tine în ce manieră.

Eu cred cu tărie că toate schimbările majore încep din tine însuți. Tu ești singurul care are puterea de a muta munții sau, dimpotrivă, de a te lăsa veșnic purtat de val.

Irina mi-a lăsat şi un mesaj de mulţumire (ţi-am spus eu că e minunată): „Îți mulțumesc din suflet pentru bucuria și onoarea de a mă invita să iau parte la acest interviu.”

Aşa cum spunea şi Irina, tu eşti singurul care are puterea de a muta munţii. Suntem diferiţi dar avem capacitatea de a ne schimba viaţa în cea mai frumoasă poveste, trebuie doar să vrem să ne schimbăm modul de a privi lucrurile şi tot ce ni se întâmplă.