Astăzi a fost diferit.

S-a oprit din scris, şi-a ridicat ochii din calculator şi privirea i s-a pierdut în fiecare picătură de ploaie ce uda bulevardul. A stat nemişcată şi gândurile au început să curgă la fel ca ploaia.

În  ce direcţie mă îndrept? Oare atât să fie pentru mine? Atât? Îmi lipsesc atât de multe lucruri! Îmi doresc să merg la Paris şi să spun cu voce tare “je t’aime”, am o listă de diverse lucruri pe care vreau să le cumpar, părul nu-mi stă niciodată cum vreau şi să nu-mi aduc aminte de numărul de kilograme pe care cântarul mi le arată. Mama nu mă înţelege, Alice are tot timpul un raspuns pentru orice şi cred că niciun coleg nu mă place cu adevarat….uffff.

Joy şi-a inchis ochii încercând să alunge gândurile care răsăreau ca dintr-un şir organizat.

Ploaia s-a oprit.

Gândurile lui Joy au început să se rărească şi ca printr-o minune, cerul s-a luminat.

Când a deschis ochii, fix în faţa ei se întindea majestos, de la stânga la dreapta, un curcubeu. Joy putea să distingă toate culorile, atât era de clar, de magic, ca în poveştile pe care le citea când era mică.

Un zâmbet larg a apărut pe faţa ei. Speranţa i s-a cuibărit în gânduri.

Coincidenţă sau nu, exact în acelaşi timp, sub ochii ei, a trecut un autocar pe care era scris mesajul:

“Be grateful everyday”