Nu ştiu cum este la tine dar la mine este o aglomeraţie de energie, determinare, pozitivism, planuri scrise pe hârtie care strigă sa fie îndeplinite, pagini de agendă completate în avans, cărţi pregătite pe noptieră care îşi aşteaptă în linişte rândul.

Eee, îţi vine să mă feliciţi?

Ei bine, ce am descris mai sus am văzut în jurul meu în aceste câteva zile care au trecut din noul an, nu este la mine, nu-nu, sau cel puţin nu încă.

Ce vreau eu? Sau ce fac eu? Este totuna?

Eu vreau să stau, să privesc cerul, să miros un ceai cu aromă de iarnă, să-mi ţin fetele strâns în braţe, să întorc lent pagini de carte, să ies la plimbare în oraş la ore interzise, să merg pe vârfuri prin casă râzând la braţ cu soţul meu. Asta vreau eu la început de an. Şi surpriză...asta fac.

Pentru tine sau pentru cei de lângă tine ar putea părea ceva asemănător cu leneveala sau cu “tai frunze la câini” sau cu “pierde vară”. Pentru mine este tot ceea ce-mi doresc ACUM. Pentru mine este VIAŢA. Pentru mine este tot ce am nevoie în perioada asta...de mâine mai vedem